Trenulete, machete si alte bazdaganii

Am fost un copil pentru care parintii lui au facut toate eforturile sa nu-i lipseasca nimic. Si in principal, sa nu-i lipseasca nimic in materie de mancare si imbracaminte. Am fost in tabere scolare in fiecare an, ba chiar si in gradinita. Din cauza regimului insa (si a starii materiale medii), nu puteam avea acces la tot ce isi putea dori un copil avid de tehnologie. De exemplu nu am avut HC, nu am incarcat niciodata casete cu jocuri, nu am avut video player, primul casetofon l-am primit abia la 12 ani. Jucarii am avut, slava Domnului, destule. Insa intotdeauna am tanjit la un trenulet electric. Unul din tovarasii mei din copilarie avea un astfel de trenulet, cu care ne jucam ore in sir. Iar pentru ca barbatii raman copii poate mai multa vreme decat si-ar dori cei din jurul lor, ideea mea fixa cu trenuletul electric mi-a ramas in minte. Asta pana ieri, cand am primit un cadou neasteptat: o locomotiva, vagoane si un prim set de sine de la Piko.

Bineinteles ca n-am stat mult pe ganduri si l-am montat, am inceput sa caut pe internet informatii despre Piko si despre machetele care se pot construi. Am aflat repede ca o astfel de macheta care imita realitatea se cheama diorama, ca sunt persoane care au construit adevarate opere de arta, ca o diorama completa poate costa chiar si 8.000 RON si ca realizarea ei poate dura chiar si 2 ani. Exista numeroase site-uri care grupeaza pasionati de diorame feroviare (si nu numai) si am avut surpriza sa descopar ca s-au inchegat si la noi astfel de comunitati.

Eu nu stiu daca voi ajunge vreodata la astfel de performante, am avut probleme pana si in a gasi modalitatea prin care sa conectez sinele la variatorul de tensiune. Nu am nici spatiul necesar pentru a putea realiza o diorama ca la carte. Insa este cert ca mi s-a indeplinit un vis din copilarie si este cert ca o sa ma bucur de fiecare clipa pe care o voi petrece alaturi de trenuletul electric.