Film: Inglorious Basterds

N-am mai fost de mult la un film la care spectatorii (si aici vorbesc de o sala plina) sa aplaude la sfarsitului proiectiei. Si n-am mai fost de mult la un film la care sa se intrepatrunda atat de bine si de natural scenele violente si sangeroase in stilul Tarantino cu scenele comice. Vorbesc aici de cea mai noua creatie a lui Quentin Tarantino, Inglorious Basterds. Greseala din titlu este voita si asumata, chiar daca filmul este cunoscut si sub denumirea Inglorious Bastards. M-am dus la film din mai multe motive, doua dintre motivele principale fiind Brad Pitt si Quentin Tarantino. Am descoperit insa un al treilea motiv: Christoph Waltz, actorul german care-l interpreteaza pe colonelul Hans Landa. As indrazni sa spun chiar ca Waltz a avut un rol mai bogat si mai bine interpretat decat Brad Pitt.

Filmul este construit pe acte, sau capitole, ceea ce nu reprezinta o premiera in filmele lui Q.T., iar tensiunea creste treptat, pe durata intregului spectacol. Pentru ca filmul este un adevarat spectacol. In pofida duratei de 153 de minute, nu am simtit niciodata vreo umbra de plictiseala sau dorinta de a ajunge la deznodamantul filmului. Care deznodamant vine brusc, dar natural in acelasi timp, neasteptat dar complet explicabil.

Daca vreti o lista de motive pentru a merge la film, iata-le:

• Quentin Tarantino
• Quentin Tarantino
• Quenti… Bine, fie, Brad Pitt
• Christoph Waltz – rol genial interpretat, nazistul vanator de evrei, sarmant dar in acelasi timp necrutator, cu o inteligenta care aduce de multe ori a Sherlock Holmes, cu care de altfel mai are in comun ceva… O sa descoperiti la inceputul filmului despre ce e vorba
• coloana sonora de exceptie, din care nu lipsesc Ennio Morricone si David Bowie
• umorul de situatie si replicile exceptionale. Nu pot uita Arrivederci-ul lui Brad Pitt din a doua parte a filmului
• nu in ultimul rand, sare sange. Parca nu am mai simtit ca sare atat de gratuit ca in restul creatilor lui Tarantino, dar avem parte de scene violente.