Brugge in imagini
La sfarsitul saptamanii trecute am dat o fuga pana in Brugge. Am aterizat pe aeroportul Charleroi, iar apoi am inchiriat o masina pentru 4 zile. Am folosit masina numai pana la Brugge si inapoi, pentru ca in restul timpului am lasat-o intr-o parcare in apropiere de gara, pentru 2,5 Euro/zi. In imediata apropiere a parcarii auto se afla cea mai mare parcare de biciclete pe care am vazut-o pana acum:
Se poate spune ca bicicleta este unul dintre mijloacele de transport principale in Brugge, fiind folosita atat de turisti cat si de localnici, indiferent de varsta. Exista bare de ancorare/parcare a bicicletelor in apropierea tuturor zonelor de interes din oras, iar soferii acorda o atentie deosebita biciclistilor. Exista chiar si carucioare pentru copii care se pot atasa bicicletelor, dupa cum exista biciclete speciale cu un soi de cos pentru copii.
Toate cladirile din centrul istoric al orasului sunt foarte bine prezervate si nu exista nici un element de modernism care sa le altereze imaginea. Fatada in trepte a acoperisului este un semn distinctiv pentru aproape toate cladirile, a caror varsta depaseste de multe ori 400 de ani.
In piata centrala (Burg Square) se poate gasi faimosul turn Belfort, din varful caruia se poate admira panorama orasului. Asta daca reusiti sa ajungeti in varf, pe cele 366 de trepte inguste, in spirala. Daca nu ajungeti de dimineata la intrare, e foarte posibil sa pierdeti cel putin cateva ore pana ajungeti in varf si inapoi, din cauza aglomeratiei.
Tot in Burg Square se afla cladirile administrative ale orasului, printre care si Provincial Government Palace, una dintre cladirile relativ noi ale orasului, construite in stil neo-gotic intre anii 1887-1921. Basilica of the Holy Blood se gaseste de asemena in Burg Square si adaposteste, conform legendei, o bucata de haina imbibata in sangele lui Iisus.
O alta cladire impozanta din Brugge este The Church of our Lady, care adaposteste una dintre putinele sculpturi ale lui Michelangelor care au parasit Italia. Din pacate, in momentul vizitei mele, exteriorul cladirii se afla in renovare.
Un turist in Brugge ar trebui neaparat sa viziteze orasul si cu barca. Nu se organizeaza si plimbari individuale, acesta fiind un privilegiu exclusiv al catorva localnici, insa exista tururi organizate cu barci in care incap aproximativ 20 de persoane. Canalele inguste aduc putin cu Venezia.
Mi s-a parut interesant faptul ca majoritatea caselor din zonele turistice aveau la geam diverse obiecte decorative, de la vase de ceramica, pana la sculpturi sau papusi.
Iar cine nu expunea obiecte in geam, avea grija sa le expuna pe fatada cladirii… Totul era insa studiat in asa fel incat sa nu strice farmecul orasului. Nimic nu este la voia intamplarii.
Pentru cineva care vine dintr-un oras in care daca lasi un obiect pe masa si iti iei ochii de la el pentru cateva secunde, risti sa nu-l mai gasesti, am ramas surprins de faptul ca Brugge pare complet lipsit de flagelul furturilor. Ah, si nici nu exista niciun cersetor pe strazi. Astfel, am trecut pe langa numeroase porti cu presa pe jumatate afara din cutia postala, pe langa ghivece de flori asezate in fata usii, sau jardiniere cu flori asezate in fata geamurilor de la parter. In Bucuresti, in oricare din aceste situatii s-ar fi lasat cu disparitia obiectelor respective intr-un timp record.
Pentru ca tot vorbeam de biciclete mai devreme, acestea beneficiaza de un statut special in Brugge. Pe langa spatiile de parcare amenajate in oras, regulile de circulatie favorizeaza de asemenea biciclistii. Pe multe dintre stradutele cu sens unic pentru circulatia auto, bicicletele pot circula in ambele sensuri.
Brugge by night este o placere de vizitat, poate si datorita lipsei oricarui patruped vagabond pe strazi, ca si a lipsei traficului. In unele momente (din zi sau din noapte) chiar te intrebi daca locuieste cineva in cladirile din centrul istoric…
La final, va las sa va delectati cu alte imagini din Brugge:
feed RSS pentru comentarii
o trufa care se topeste. De multe ori simteam ca-l pot lua in palma si pot privi pe strazile liliputane ca Guliver. “Muzeu in aer liber”, “Venetia nordului”, “Orasul in forma de ou”, cam asta am auzit eu despreBrugge. Si nu sunt minciuni: fiecare casa e la fel si altfel, strazi neclintite unde pui pariu ca nu locuieste nimeni, mori de vant din povesti, canale pe care te poti plimba cu barca, sau pe care vezi lebede, un oras vechi cu granite bine delimitate.